Dedesubtul 가사

În sînul venelor pãmîntului, Cad în hãul de sub care, Foc ascuns sub încuietoare; Focul viu, mereu nestins, Strãpunge trupul chinului Arzînd Gemma tãinuitã Tintuind în vîrf de spadã Sã despartã despãrtitul, Sã înnoade înnãditul. În ochi de ape subterane Picurînd sclipirea, Rostogolesc cristale Din roua lacrimilor ascunse. Cap, vas cu gînduri neînsemnate, În clocot prinde sã se spargã Si împrãstie înflãcãrate Scîntei de-nsufletire amarã. Din sudoarea fruntii lor Întru schimbare sã se iveascã Strop de apa cristalinã... Sã-ntoarcã mãiestritul, cristal din apã De fãpturã pãmînteascã. Deasupra adîncului în nechemare, Duh purtat peste înflãcãrate Ape întunecate, Sã se coboare si sã-nconjoare În chip neobisnuit pe om, Cît mai adînc crestînd Pînã-n lipsa de înfãtisare.