Om کے بول

Nu e prima oară când am ajuns pe aici Te cunosc prea bine și știu exact ce-o să zici Că și tu ai fost la pământ și nu ai de ce Să-mi întinzi o mână de parcă altul nu e Nu vezi niciun rost să te oprești tu din calea ta Și să fii tu cel care ar salva-o pe-a mea Și uite așa ajungem încet să fim doar străini Într-o lume pe care noi toți o împărțim Am fost prinț, am fost cerșetor Prin soare, prin nori Ba urc, ba cobor Am fost tânăr, am fost bătrân Și sclav și stăpân Dar tot om rămân Am fost prinț, am fost cerșetor Prin soare, prin nori Ba urc, ba cobor Am fost tânăr, am fost bătrân Și sclav și stăpân Dar tot om rămân De ce oare nu-ncercăm mai mult să ne zâmbim Și în schimb suntem mereu pregătiți să clădim Ziduri reci care să se înalțe până la cer Să ne apere de ce am simțit până ieri? Dar, de astăzi, poate că mult mai bine ar fi Să-ncercăm să le dărâmăm pân la temelii Căci prin locurile pe unde ele ar crăpa Soarele, cu mii de raze, ne-ar mângâia Am fost prinț, am fost cerșetor Prin soare, prin nori Ba urc, ba cobor Am fost tânăr, am fost bătrân Și sclav și stăpân Dar tot om rămân Am fost prinț, am fost cerșetor Prin soare, prin nori Ba urc, ba cobor Am fost tânăr, am fost bătrân Și sclav și stăpân Dar tot om rămân Am fost prinț, am fost cerșetor Prin soare, prin nori Ba urc, ba cobor Am fost tânăr, am fost bătrân Și sclav și stăpân Dar tot om rămân